Titlul: Nu plânge sub clar de lună

Autor: Heather Davis

Editura: Leda

Traducere: Carmen Botoşaru

   Shelby e o adolescentă obişnuită, cu veşnicele probleme legate de vârstă. Uneori se încurcă cu băieţii cu care n-ar trebui, dar ăsta nu e un motiv pentru a fi trimisă departe de casă. Cu toate astea, mama ei vitregă, o tinerică care umblă după banii tatălui ei, un inventator celebru, decide că fata le face prea multe probleme şi ar trebui dusă, pe timpul verii, într-o tabără de reeducare. Condiţia fiind clară: „fără băieţi”.

   Taberele din care trebuie să aleagă eroina, cu toate că mama ei vitregă ar fi vrut s-o vadă în deşert, sunt dintre cele mai rele. Dar, într-un final, Shelby se hotărăşte pentru Tabăra Semilunii, un loc mai puţin periculos decât celelalte. Chiar dacă nu-i făce nici o plăcere să se afle printre acei tineri, Shelby îşi face repede prieteni. Când mai apare şi Austin, fiul unui rock-er celebru, lucrurile încep să o ia razna.

   Ştia că a promis că va sta departe de băieţi pentru că altfel va ajunge în tabăra din deşert, care era mai mult un fel de armată, dar de Austin, pur şi simplu, nu avea cum să stea la distanţă.

   Când mai află şi secretul băiatului, chiar că nu mai poate sta departe. Austin, ca întreaga lui familie, e vârcolac. Şi numai un anume ser, făcut special pentru ei, îl ţinea în nopţile cu lună plină la înfăţişarea de om. Chiar dacă, la drept vorbind, Austin putea să se transforme oricând dorea, dar luna plină scotea lupul din el.

   Însă atunci când serul îi este confiscat şi luna plină se apropie, Austin trebuie să se încreadă în cineva. Şi pentru că Shelby tot are o problemă cu ajutorarea oamenilor, atunci apelează la ea.

   E greu să crezi că băiatul pe care-l iubeşti e vârcolac, dar când îţi dai seama de asta cum reacţionezi şi ce ai de gând să faci pentru a-l ajuta? Fireşte, aproape că faci tot posibilul să ajungi în tabăra diabolică şi chiar reuşeşti, dar iubitul tău vârcolac a scăpat. Dar asta să fie tot ceea ce contează?

   Vă garantez că e o carte foarte bine scrisă. O lectură pentru adolescenţi care pune în valoare, mai presus de orice, prietenia şi bucuria de-ai ajuta pe ceilalţi indiferent în ce belele te vei băga pentru asta.

   Nu numai că mi-a plăcut cartea, dar o şi recomand cu mare căldură. Şi nu numai adolescenţilor. Toţi avem ceva de învăţat de la Shelby.

   Lectură plăcută!

Seria: Casa nopţii

Titluri: Trădarea; Aleasa

Autori: P.C Cast şi Kristin Cast

Editura: Litera

Traducere: Mariana Piroteală

   După ce ne familiarizăm cât de cât cu Casa Nopţii şi cu cei însemnaţi de vampiri pentru a deveni la rândul lor asemnea, următoarele două volume ne oferă ceva suspans suplimentar.

   În prima parte „Semnul” o cunoaştem pe Zoey şi ne familiarizăm cu semnul şi lumea vampirilor care sunt altfel decât morţii vii despre care am tot auzit până acum. Aceşti copii învaţă cum să devină vampiri şi nu sunt nici pe departe nemuritori. Cu toate că…

   Ei bine, în „Trădarea” aflăm lucruri îngrozitoare. Marea Preoteasă nu mai pare chiar aşa de mare, iar duşmanii devin prieteni în timp ce prietenii devin duşmani. Vă amintiţi poate că uneori novicii nu rezistau trnsformării şi mureau. Aşa se întâmplă şi cu cea mai bună prietenă a lui Zoey, după ce aceasta îi ia locul Afroditei la şefia Fiicelor Întunericului şi prietenii ei descoperă că au afinităţi cu elementele: apă, aer, foc, pământ.

   Dar asta nu e tot. Pentru că viaţa eroinei se complică şi din punct de vedere sentimental. Îşi impregnează iubitul uman, în timp ce are un iubit aproape vampir şi se îndrăgosteşte de un vampir în toată regula.

   Iar când iubitul uman este răpit şi ameninţat cu moartea forţele eroinei se dezlănţuie.

   În partea a treia, după ce Zoey află teribilul secret al Marii Preotese şi încearcă să-şi salveze cea mai bună prietenă din a deveni un zombie veritabil, aceasta încearcă să îşi rezolve şi problemele sentimentale. Erik devine vampir în toată regula, iar ea scapă de impreganare. Doar că, în timp, prietenii nu mai au încredere în ea şi o părăsesc, iar ea încă nu poate să le destăinuie adevăratele motive pentru care nu le poate spune întreg adevărul. Dacă ar face-o cu toţii ar fi într-un mare pericol.

   În schimb, află pe propria-i piele cum e să te trădeze cel pe care-l crezi mai presus de orice, dar, totuşi, are şi motive de bucurie, cea mai bună prietenă a ei… Ei, da, aflaţi voi ce se întâmplă mai departe.

   O serie destul de interesantă cu bune şi rele.

   Să aveţi lectură relaxantă!

Titlul: Furia

Seria: Jurnalele vampirilor – 3

Autor: L.J. Smith

Editura: Leda

Traducere: Mirella Acsente

Stefan, Damon şi Elena se întorc.

Elena s-a transformat după ce cineva a înecat-o. Şi s-a transformat datorită faptului că luase sânge atât de la Stefan, cât şi de la Damon. Ucigaşul nu a ştiut asta, şi a sperat că va scăpa de Elena pentru totdeauna. Dar cine e ucigaşul şi de ce o urăşte atât de tare pe Elena?

Trebuie să recunosc că primele două volume nu m-au încântat prea mult. Altă poveste cu vampiri, altă poveste de amor. Alte suflete damnate să iubească o eternitatea ceea ce nu au. Ceea ce te face să-ţi pui întrebarea firească: şi de ce nu termină cu aşa zisa lor viaţă? Greu de spus. Acum că Elena a devenit vampir, lucrurile încep cât de cât să se aşeze. Cei doi fraţi încep să colaboreze la insistenţele fetei şi împreună se aliază împotriva „Celeilalte Puteri”.

Când oraşul este ameninţat de Cealaltă Putere, proaspătul vampir, Elena, decide că e momentul să facă ceva pentru oamenii aceia. Nu putea sta pur şi simplu cu mâinile în sân. De aici cartea începe să devină poliţistă. Se caută suspecţii, se elimină prin deducţie logică sau se adaugă.

Dar când Elena îşi dă seama că, de fapt, toate lucrurile se învârt în jurul ei, parcă nu mai este o joacă. Cineva îi ameninţă familia, mătuşa şi surioara. Lucru de care nu şi-a dat seama până acum, dar datorită prietenei ei Boonie, medimul, realizează acest lucru.

Întrebarea firească este cine face toate astea şi, mai ales, de ce o urăşte aşa mult pe Elena?

Răspunsul îl veţi afla chiar voi.

Acum trebuie să recunosc că finalul m-a dezamăgit puţin, abia când reuşisem să mă obişnuiesc cu logica asta sadică a celor trei personaje unul dispare. Eu sper că nu pentru totdeauna ţinând cont că mai există şi o continuare. Acum când cartea s-a transformat într-un adevărat thriller ar fi păcat ca lucrurile să rămână aşa.

Cel puţin ştiu că voi aştepta continuarea cu un interes mai mare de data asta.

Titlul: Moarte în familie

Seria: Vampirii sudului (Viaţa lângă un vampir)

Autor: Charlaine Harris

Editura: Leda

Traducere: Adrian Deliu

   Seria „Vampirii sudului” a ajuns la volumul X. Charismatica Sookie revine, ca de obicei, ajungând să îi pună pe supranaturali mai prespus decât pe ea însăşi.

   Atunci când apare creatorul iubitului ei, vampirul Eric, şerif peste vampirii din zonă, lucrurile o cam iau razna. Dar nici războiul zânelor nu a lăsat lucrurile tocmai în ordine. Şi când te trezeşti cu vărul tău zână, incredibil de frumos, că vrea să se mute la tine, iar în spatele casei apare un cadavru, atunci chiar că lucrurile încep să devină bizare.

   Ca de obicei Sookie trebuie să facă pe detectivul pentru a afla cine e criminalul, însă, ceva se schimbă şi în ea. Dacă până acum Sookie era împotriva crimelor, după ce a trecut prin atâta suferinţă şi a văzut atâţia oameni sau supranaturali murind şi-a dat seama că de cele mai multe ori singura soluţie rămâne crima. Aşa că încearcă să gândească un plan pentru a-l ucide pe vampirul Victor care ameninţă domnia lui Eric. Între timp ucigând cu sânge rece un alt vampir din calnul lui Victor şi dându-şi seama că nu e chiar atât de rău.

   Dacă până acum eroina principală încerca să împace şi capra şi varza, de data asta ajunge la concluzia că trebuie să facă ceea ce e bine pentru iubitul ei.

   Nu lipseşte pasiunea, misterul, crimele oribile, dar nici viaţa de familie de care Sookie, mai ales acum, are atâta nevoie.

   Seria devine din ce în ce mai interesantă şi mai palpitantă.

   Nu rataţi a zecea carte din serie. Ca de obicei, nu veţi fi dezamăgiţi.

Titlul: Invocarea

Seria: Forţele răului absolut. Vol. I

Autor: Kelley Armstrong

Editura: Leda

Traducere: Cristina Jinga

   Autoarea seriei „Women of the Otherworld” sau aşa cum sunt cunoscute primele două volume ieşite pe piaţa românească sub printul editurii Tritonic „Lună Plină” şi „A doua lună plină”, recidivează din nou, de data asta drepturile de autor fiind cumpărate de editura Leda.

   Dacă seria mai sus amintită este una pentru adulţi „Forţele răului absolut” este o serie pentru adolescenţi, unii destul de sadici dacă e să mă întrebaţi pe mine.

   Chole Saunders, o adolescentă relativ normală, cu aceleaşi probleme critice ale vârstei, descoperă că poate vedea fantome. Dar asta nu e nimic, pentru că şi fantomele o pot vedea pe ea. Din pricina acestui motiv Chole ajunge într-un sanatoriu pentru adolescenţi cu tulburări mintale. Doar că sanatoriul nu este ceea ce pare, iar copiii închişi acolo nu sunt chiar nişte adolescenţi cu tulburări psihice. Sunt mai mult de atât.

   Întrebările apar abia când tinerii îşi dau seama că n-au fost aduşi în acel sanatoriu întâmplător şi că nici unul dintre ei nu au probleme psihice. Pur şi simplu sunt diferiţi, am putea spune chiar magici. Chiar dacă personalul sanatoriului pare să nu îşi dea seama de realitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Când o grămadă de oase încep să-i vorbească lui Chole, aceasta înţelege tragicul adevăr. Cu toţii sunt acolo pentru a se face experimente pe ei. Şi în cazul acesta tot ceea ce le rămâne de făcut e să evadeze şi să-şi caute singuri drumul în lumea supranaturalilor.

   Reuşita evadării nu e deplină, iar cititorul rămâne cu sufletul la gură în aşteptarea următorului volum.

   Kelley Armstrong nu s-a dezis nici de data asta. Nu contează dacă scrie pentru adulţi sau adolescenţi, pentru că pentru orice ar face-o, pune pasiune şi ştie să ţină cititorul cu sufletul la gură. Foarte interesantă e şi povestea autoarei pe care o puteţi citi pe coperta patru.

   E o serie care trebuie citită. Ba nu, trebuie devorată.

Titlul: A doua lună plină

Autor: Kelley Armstrong

Editura: Tritonic

Traducere: Raluca Mateescu

Mulţi au citi „Lună plină” şi trebuie recunoscut că majoritatea au fost impresionaţi de calitatea scrierii. Chiar dacă e o carte cu vârcolaci, mai precis cu singura femeie vârcolac din lume, asta nu înseamnă că e sub vreun standard.

Elena revine alături de Haită de data asta, însă, trebuie să aibă parte şi de companie ciudată. Mai precis vrăjitoare, demoni, semi-demoni, vampiri şi cam tot ce vă trece prin cap. Fireşte, Elena doar auzise poveşti despre celelalte rase, pentru ea nu existau decât Haita şi corciţii, vârcolaci pe care Haita îi vâna, restul rămăseseră la nivelul de basm. Dar când dă nas în nas cu două vrăjitoare care îi întind o capcană pentru a o atrage de partea lor într-o bătălie, nu mai poate nega existenţa celorlalte creaturi.

Se pare că în lumea supranaturală se întâmplă ceva. Cineva răpeşte paranormali care nu mai apar niciodată. Toate speciile sunt în pericol, iar Elena află asta pe pielea ei atunci când este răpită şi aruncată într-o celulă.

Dacă prima parte a fost mai romantică şi a avut drept scop prezentarea femeii vârcolac şi integrarea ei, cea de-a doua carte este un thriller de toată frumuseţea. Avem răpiri, sex, violenţă psihică şi fizică, iar în centrul acţiunii aceeaşi Elena, singura femeie vârcolac.

Dacă va reuşi sau nu să facă faţă provocărilor de toate felurile va trebui să aflaţi singuri. Însă vă asigur că această a doua parte e mult mai bună decât prima şi reuşeşte rând după rând să ţină cititorul în tensiune.

Kelley Armstrong a reuşit o performanţă neplictisindu-şi încă cititorii. Ba din contră, reuşind să scrie de două ori mai bine decât la început.

E o carte care nu trebuie ratată. Indiferent dacă vă plac sau nu vârcolacii. Ei nu contează deloc. Impactul psihologic e maxim, vă asigur.

Lectură plăcută!

Titlul: Hoţii de timp

Autor: Ivona Boitan

Editura: Crimescene publishing

   Ivona spune mereu că singuri ne furăm timpul, ceea ce e perfect adevărat. La un moment dat întreba autoarea ce am face dacă ziua ar avea cu opt ore în plus. Probabil că ne-am plimba mai mult cu liftul şi am învăţa şi noi ceva fizică cuantică.

   Este un thriller fantastic şi e greu să aveţi altă impresie. Recunosc că am mai citit câteva cărţi în gen, dar nu la fel de profunde.

   O să vă spun ce are foarte bun cartea asta: un personaj masculin pe numele său David David, alintat Dada. Mi se pare destul de greu să fii femeie şi să gândeşti ca un bărbat, dar Ivona m-a păcălit destul de bine pentru că din când în când mă mai uitam pe copertă să nu cumva să fi greşit eu autorul. Şi dacă vă place umorul de tip canadian, ei bine, atunci aici aveţi din plin. Nu numai atât, aveţi şi umor inteligent dacă mă înţelegeţi ce vreau să spun. Cred că ar trebui să fi trecut prin ceva lecturi suplimentare pentru a pricepe unde bate autoarea în anumite cazuri.

   Nu e chiar o carte de citit în avion, cu toate că face parte din genul crime, e destul de profundă şi greoaie. Şi când mai apare şi liftul, fizica cuantică şi existenţele paralele, parcă îţi vine să dai fuga în librării şi să ceri „o fizică cuantică pentru începători”. Cel puţin din punctul ăsta de vede m-a făcut curioasă, trebuie să mă apuc de fizică cuantică, cazurile se rezolvă mai întortocheat aşa şi totuşi cu luciditate.

   Avem un cadavru. Avem? Aşa se pare şi totuşi… Avem patruzeci şi şapte de Elena P. Da, aţi citit bine: patruzeci şi şapte. Toate primesc un mesaj misterios: „Te iubesc! Te aştept la locul ştiut”. Avem un cadavru ce facem cu el? Îl ducem la morgă pentru că nu trebuie să afle nimeni, de ce?, nu e un mister, dar vă las pe voi să descoperiţi.

   Neavînd un caz oficial Dada trebuie să interogheze cinci Elene P pentru a afla adevărul. Dar cum să le interogheze fără a le spune că au legătură cu mortul, despre care ele nu ştiu că e mort. Şi aici începe nebunia.

   Nu de alta, dar bietul Dada cu cinci s-ar mai fi descurcat, dar când apar o droaie de Elene P situaţia devine agitată. Se mai linişteşte când două dintre ele mor, dar ce moarte… ehee, şi ce zice legistul? „Moarte naturală”. Nu-i ciudat ca oamenii să tot moară de moarte naturală când avem suspecţi şi mobilul crimei? Depinde cum vedeţi problema sau cum o aranjează fizica cuantică.

   Dar eu atât vă spun, dacă aveţi intenţia de-a vă plimba cu liftul gândiţi-vă de două ori. Nu că n-ar fi bine, dar s-ar putea, în anumte cazuri, să fie periculos.

   Cel mai mult mi-a plăcut Dada. Nu, nu e un fel de Colomb, cu toate că ai avea senzaţia să-l categoriseşti astfel. E doar un fel de Dada. Un poliţist care e ba prea prost, ba prea deştept. Cum e de fapt? Păi şi asta o să fie interesant să descoperiţi singuri, că de aia avem carte.

   Excelentă. Mi-a plăcut la nebunie, şi totuşi… da, sufletul meu tot la prima cartea a autoarei a rămas „Cu sânge rece şi albastru” (http://www.tritonic.ro/isbn-Cu_sange_rece_si_albastru-978-973-733-242-4.htm). Ar fi frumos să nu o rataţi nici pe asta. Ar fi mare păcat, de fapt.

   Până la sfârşitul lunii veţi găsi „Hoţii de timp” la chioşcurile de ziare sau la orice punct de felul acesta din centrele comerciale, alături de Revista Flacăra. La pachet. Şi costă numai 10 lei. Puţin, domnilor la cât e de mişto cartea. A zis şi Lucia că e şi dacă a zis Lucia e suficient. Oricum părerea mea nu s-ar fi schimbat.

   Şi ţinând cont că mai e puţin şi vine weekend-ul, ei bine, puteţi să încercaţi: vă promit umor, inteligentă, anchetă şi fantastic. Toate într-o singură carte. Plus o revistă cu un reportaj de excepţie.

   Hai să citim sănătoşi!

Titlul: Academia vampirilor

Seria: Academia vampirilor

Autor: Richelle Mead

Editura: Leda

Traducere: Cătălin Pruteanu

   Moroi, dhampiri şi strigoi. O să vă miraţi dacă o să vă spun că toţi fac parte din rasa vampirilor. Diferenţa? Moroii vampiri vii şi muritori; dhampirii sunt jumătate oameni, jumătate vampiri şi au obligaţia de-ai apăra pe moroi, desigur, de strigoi care sunt vampiri sau morţi vii.

   Şi uite aşa, eroinele noastre, una din neam regal şi moroi, cealaltă dhampir şi gradianul celei dintâi, luptă, în primul rând, pentru a rămâne împreună. Lissa, prinţesa mori, şi Rosa, dhampirul, îşi încep aventura furtunos. Fugite de la Academie din pricina unui secret întunecat ce-o bântuie pe Lissa, cele două fete sunt prinse şi duse înapoi.

   La început mi s-a părut a fi o altă carte cu vampiri. O altă carte cu vampiri care se duc la şcoală. Ceea ce mi-a dat o senzaţie de plictiseală stranie, dar încet, încet a început să mă prindă. Rosa face numai prostii. E amuzantă, frumoasă, ironică, dar şi puternică. Când începe să se îndrăgostească de Dimitri, antrenorul ei, povestea devine şi mai pasională.

   De partea cealaltă e Lissa. Cea serioasă, cea responsabilă, dar tot timpul deprimată. Datorită legăturii dintre cele două, Rosa reuşeşte să-i citească gândurile Lissei şi în acelaşi timp să-i perceapă sentimentele. E o legătură despre care se credea că nu există decât în legende.

   Povestea devine ameţitoare, printre iubiri adolescentine şi totuşi mature, secretul Lissei, durerea Rosei şi ameninţarea strigoilor. Cineva, în umbră, e tot timpul cu ochii pe ele. Şi altcineva vrea să profite de talentele extraordinare ale Lissei. În toată această nebunie Rosa e singura care-şi poate ajuta prietena.

   Mi-a plăcut foarte mult cum s-au maturizat cele două personaje şi cum au acceptat, în cele din urmă, că viaţa lor trebuie să meargă doar într-un singur sens. Din păcate, uneori, nu putem alege, dar ne putem face viaţa mai frumoasă.

   E o carte care chiar merită citită. Scrisă bine şi îngrijită. Aşa că nu vă rămâne decât să puneţi mâna pe ea şi s-o devoraţi.

Titlul: Lupta

Seria: Jurnalele vampirilor 2

Autor: L.J Smith

Editura: Leda

Traducere: Liviana Tane

   Mă gândeam ca azi să vă povestesc despre Wilde şi al său Dorian Gray, dar m-am răzgândit ţinând cont că această carte am citit-o cu ceva timp în urmă şi s-ar putea să uit ce s-a întâmplat.

   Dar acum amintirea e destul de proaspătă. Am vorbit şi despre prima parte. Îmi place în general. În linii mari, dar cum am mai spus cred că tot „Amurg” e mai bun sau Saga „Amurg”. Dar nici aceasta nu este de aruncat, faţă de alte cărţi cu vampiri apărute pe piaţă. Până la urmă vampirii, din punctul meu de vedere, contează mai puţin. Povestea de dragoste e interesantă. Şi cum Elena, care ar putea avea orice băiat îşi doreşte, e dispusă să rişte tot pentru Stefan.

   Cu toate că – dar asta e doar părerea mea personală – Damon are mai mult farmec. Şi dincolo de acea răutate a lui mie mi se pare că se ascunde ceva mai mult.

   Vorbim despre doi fraţi vampiri care se îndrăgostesc de aceeaşi fată. Elena a ales, dar Damon nu se poate împăca cu alegerea. Aşa că trece de la ameninţări la drăgălăşenii şi invers. Ajungând chiar la punctul de-a-şi lăsa fratele să moară, numai pentru ca Elena să-i revină.

   Lupta celor trei e destul de interesantă, dar şi previzibilă. Însă, ceea ce apreciez e că fiecare volum se termină în ceaţă, făcându-l pe cititor să-şi dorească mai mult şi să ajungă la capătul poveşti.

   Capătul se vede cu ochiul liber, dar o curiozitate tot persistă.

   O carte tocmai bună pentru adolescenţii ce visează prea mult. 

Titlul: Mai întunecat decât crezi

Autor: Jack Williamson

Editura: Leda

Traducere: Monica Taliu

   Când o moarte nu e ceea ce pare se numeşte crimă, dar nu orice fel de crimă. Pentru că suntem deja obişnuiţi cu asasinii comuni, oameni cu un psihic prea slab sau prea puternic ce ucid din plăcere, convingere sau altele.

   Dar când profesorul Mondrick aterizează din îndepărtatele deşerturi asiatice, fiind gata să facă o dezvălurie importantă, şi moare din pricina unei alergii, chiar pe treptele avionului, atunci nu mai vorbim de-o simplă coincidenţă. Sau tocmai de asta vorbim?

   Aici îşi face apariţia frumoasa April, dar şi Will Barbee eroul poveştii. Până la urmă orice carte are nevoie de un erou. Şi orice erou are nevoie de o poveste.

   E imposibil să nu vă daţi seama încă de la început ce se ascunde în spatele misterului. Fără să vrea Will o caracterizează pe April exact aşa cum trebuie, iar cititorul se aşteaptă la ceea ce va urma, într-un fel. Pentru că cititorul nu va înţelege din prima ce se va întâmpla cu Will. Nici chiar Will nu înţelege ce i se întâmplă, altfel nu ar apela la serviciile unui psihiatru. Dar chiar şi atunci când îşi dă seama că nu trăieşte prin prisma visului şi că totul e aievea, refuză să creadă cu înverşunare.

   Vorbim despre o carte fantasy, în care autorul nu numai că aduce elemente noi, dar ştie şi cum să le împletească pentru a-şi ţine cititorul în tensiune. Cel mai mult mi-a plăcut că i-a tot dat eroului său şanse pentru a se reabilita, dar până la urmă decide să-l ducă pe calea întunericului.

   Avem de-a face cu un fantasy cu tentă poliţistă, doar că acţiunea e povestită prin ochii criminalului. Criminal pe care cititorul ajunge să-l placă şi să-l înţeleagă. Ba chiar să-i găsească scuze. Însă finalul m-a surprins cu adevărat. Pentru că încă de la începutul cărţii aveam o idee clară despre cum se va sfârşi, doar că nu s-a sfârşit aşa cum aş fi vrut eu.

   O carte cu vrăjitori, cu un Fiu al Nopţii ce trebuie să vină şi licantropie. Dar şi un secret cutremurător pe care e mai bine să nu-l ştiţi, pentru că nu veţi mai avea încredere nici în propria umbră.

   O lectură frumoasă pe care v-o recomand!