Titlul: Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan

Autor: Barbey d’Aurevilly

Editura: Humanitas

Cartea de pe noptieră

Traducere:Mircea Lazaroniu

   Cartea de faţă cuprinde două nuvele. Două nuvele aşa cum nu am mai citit de mult timp. Plictisită de toate genurile tradiţionale am zis să mai încerc şi ceva ce doar prin copilărie mai citeam la insistenţa mamei. Dar n-am găsit aceeaşi telenovelă izbindu-se de cititor, ci poveşti interesante. Plăcute. Triste pe alocuri.

   Perdeaua Stacojie:

   Este povestea vicontelui Brassard. Poveste ce se petrece în secolul nouăsprece. Aducând izul acela pierdut, moda, moravurile, înapoi în mintea cititorului invadat de tot felul de alte informaţii.

   O călătorie cu diligenţa din oraşul X în oraşul Y îi despleticeşte limba vicontelui, mai ales atunci când diligenţa face pană chiar în faţa ferestrei cu perdea stacojie. Amintirile îl învăluie pe viconte şi povestea de dragoste începe să curgă lin. La început incertă, ca pe urmă să devină de-a dreptul alertă. Cititorul nu are cum să nu se ascundă alături de personaje în aşternuturile moi şi să trăiască frumoasa poveste de iubire a vicontelui şi a fetei care nu i-a spus niciodată mai mult de două cuvinte.

   Sfârşitul? Cu adevărat trist şi neaşteptat.

   O poveste ce aduce în prim plan secolul nouăsprezece, dar şi metafora, sentimentul şi spiritul de datorie.

   Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan:

   Cine nu a auzit de vestitul Don Juan, care cucereşte inimile damelor ca mai apoi să le frângă? Don Juan nu se dezice nici de această dată. Mulţi au scris despre el, dar puţini au reuşit să-l surprindă aşa frumos. Înconjurat de dame la un moment dat, Don Juan este provocat să povestească despre cea mai frumoasă iubire pe care a trăit-o. Veţi găsi o mamă şi o fetiţă. Dar iubirea nu e aşa cum v-o imaginaţi, cu sărutări fierbinţi şi promisiuni deşarte. Tocmai de aceea trebuie citită această poveste, pentru că veţi cunoaşte o altă latură a personajului. Una impresionantă.

   N-am mai citit de ceva vreme o carte cu atâta metaforă şi atâta sentiment. Poveşti triste ce par a se lega între ele. Un stil cursiv, dar, în acelaşi timp, întortocheat. O lectură rapidă ce are menirea de-a bucura sufletul şi de-a lăsa creierul să respire. Dar şi de-a scoate câteva suspine.

   Lectură plăcută! Tocmai bună pentru un weekend geros.