Titlul: Labirint obligatoriu

Autor: Lucia Verona

Editura: Tritonic

Colecţia: Lit

   „Asta-mi aduce aminte de un banc freudian. O fată bătrână, foarte mândră de virginitatea ei, visează într-o noapte că se deschide uşa balconului şi în cameră intră un tânăr chipeş, gol puşcă. „Ce vrei de la mine?” întreabă ea înfricoşată. „Eu nu vreau nimic. Întrebarea e: ce vreţi dumneavoastră? Dumneavoastră mă visaţi”.

   Am început cu bancul pentru că autoarea susţine că bărbaţii se îndrăgostesc de cele ce-i visează. Aşa o fi, aşa nu o fi, cine ştie. Dar când îl ai în preajmă pe Don Juan, iubirea secretă a tuturor femeilor, orice e posibil. Mai ales că Don Juan, după cum se ştie, se îndrăgosteşte şi el cam repejor, dar tot atât de repede îi şi trece.

   Până să ajungem la bărbatul ideal – desigur că nu există – să vă spun câte ceva despre carte. Despre autoare nu vă mai spun, puteţi citi singuri aici, are o pagină întreagă dedicată, aşa că puteţi descoperi singuri.

   M-am gândit chiar că ar fi interesant să încep cu CV-ul personajului, dar din moment ce autoarea l-a lăsat spre final, aşa voi face şi eu ca să nu întrerup mersul firesc al lucrurilor, nu de alta dar ar fi păcat.

   Avem o carte fără reţetă americană, cu toate că autoarea, chiar de la început, şi-ar fi dorit să scrie un roman englezesc, cu personaje englezeşti care fac lucruri englezeşti. Dar a renunţat la asta, lăsându-i totuşi pe englezi să se ocupe de cărţile lor. Pentru început chiar am fost tentată să cred că mă voi întâlni cu majordomul pe tot parcursul cărţii, ceea ce nu mi-ar fi displăcut, desigur, dar n-aş fi suportat atâta bere neagră, nici chiar băută doar cu gândul. Aşa că atunci când însăşi autoarea apare în prim plan, respir uşurată. Pentru că are o poveste de spus şi un Don Juan la care să se gândească, pe care să-l iubească sau să-l urască, după caz. Dar, din câte am văzut eu, autoarea e destul de echilibrată şi chiar dacă uneori dă impresia că renunţă la acest personaj fabulos, cumva, povestea de toamnă îl readuce în inima cititorului.

   Interesant e să citiţi şi lista doamnelor din ţărişoara noastră care au avut palpitaţii din pricina acestui personaj. M-am găsit şi eu pe listă, dar poate că nu eram chiar eu.

   Îmi e greu să explic cum e cartea asta. Încep prin a spune că e ceva vreme de când n-am mai citit ceva atât de bun. Construcţia e puţin inedită, pentru că acum autoarea se ceartă pe sine, se mâhneşte, visează, scrie la calculator sau se plictiseşte de calculator, acum apare Don Juan, pictorul şi alte personaje. Să zicem că e un fel de „O mie şi una de nopţi” în era calculatorului. Pentru că o să vedeţi că My Documents apare de câteva ori în carte.

   Mi-a plăcut foarte mult partea în care autoarea vorbeşte cum a fost prima ei zi de condus prin Bucureşti. Şi să vedeţi ce versuri au ieşit după nebunia aia: „Adio, taxiuri,/ Adio, metro,/ Rămâneţi cu bine, tramvaie,/ De azi vă părăsesc,/ Vă las mofluze,/Dragi autobuze şi troleibuze…”

   Despre nevroze nu vorbim, pentru că astea chiar sunt interesante de citit.

  Trebuie să vă spun că Lucia Verona are un umor subtil, creat anume pentru cei inteligenţi. Prin cartea asta crează o anume iluzie de viaţă. Şi se mai observă ceva, experienţa de dramaturg. Pentru că nu e un roman ca oricare altul. Vă promit că n-aţi mai citit aşa ceva. Dar nu e nici o carte uşoară, care să vă lase să vă gândiţi în altă parte şi totuşi să pricepeţi firul acţiunii chiar şi după două pagini necitite. E o carte despre viaţă, dar spusă într-un alt ton, cu ironie fină, cu subtilităţi, dar şi cu dinamism.

   E musai să aveţi această carte în bibliotecă.

  Dar eu tot vreau să ajung la bărbatul perfect, pentru că mi-a plăcut tare. Aşa că vă redau un mic dialog:

   „ – Există aşa ceva?

- Ce, viaţă de apoi?

- Nu, situaţia de care vorbeai.

- Nu, tocmai de aceea ele visează în continuare.

- Da, dar ele pe mine mă visează.

- Crezi tu? Femeile vor stabilitate, vor un bărbat ideal în exclusivitate.

- Aşa ceva nu există, decretă Don Juan. Eu, ca bărbat cu experienţă…

- Şi încă ce experienţă! Bărbatul căruia îi cad în braţe toate femeile din lume!

- Să nu exagerăm, aproape toate.

- Ce modest eşti? Ce te-a apucat?

- Mă judeci greşit. Nu sînt nici încrezut, nici modest; pur şi simplă, mă evaluez exact. Ei, bine, ca să revenim la căsătoria cu bărbatul ideal, îţi spun eu că una ca asta nu se poate. Nu funcţionează. Bărbatul ideal devine din ce în ce mai neideal, femeia la fel, iată, draga mea, de ce nu mă însor eu.

- Ca să rămâi ideal”

   Sper că v-am făcut poftă de lectură. „Labirint obligatoriu” chiar e obligatoriu. Aşa că nu mai aşteptaţi. Daţi click pe poză şi comandaţi-o!

   P.S: Oh, şi am uitat să vă povestesc despre nuanţa SF. Dar sunt sigură că o veţi descoperi singuri

Vizată: Lucia Verona

   Pentru început am să o las pe Lucia să se prezinte singură, aşa cum s-a prezentat pe siteul ei: http://www.luciaverona.ro

M-am născut la Arad, am învăţat (bine) la liceul “Ioan Slavici” din localitate, apoi  am studiat muzică la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, de unde mi-am luat diploma în 1972, după care m-am îndreptat în alte direcţii, adică am început să scriu. Am lucrat un timp în presa scrisă, iar în perioada 1993-98 la TVR. În prezent, scriu despre cărţi în revista “Săptămîna financiară”.

Am debutat în teatru în 1978, cu piesa “Logodnicul”, scrisă împreună cu H. Salem şi reprezentată la Teatrul de Stat din Turda. Prima carte publicată a fost însă o traducere – romanul “Eppur si muove” de Jokai Mór. Scriu în continuare teatru, în general comedii, dar şi proză.

Sunt membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1989. În 2005 am fost aleasă preşedintă a secţiei de dramaturgie şi critică dramatică a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. În vara lui 2008 am devenit preşedinta unei asociaţii internaţionale pentru autoare dramatice, ICWP (International Centre for Women Playwrights)

În ultimii ani mi-am descoperit pasiunea pentru web-design şi am creat numeroase site-uri pentru prieteni şi colegi, dar şi site-ul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi pe cel al revistei “Drama”. O altă pasiune, mai veche, este gastronomia, dar web-design-ul are avantajul că nu îngraşă.

Ţinând cont că este unul dintre marii noştri dramaturgi contemporani, dar şi unul dintre marii prozatori, consider de cuviinţă să aflaţi cam ce a scris şi unde e cazul de unde puteţi comanda cărţile.

SCRIERI ŞI TRADUCERI

   Comedia „Logodnicul” – 1978, Teatrul de Stat din Turda (debut)

   Comedia „Dragoste la prima vedere” – 1984, Teatrul Tănase, Bucureşti

   Volumul de teatru „Luna de pe cer” (la două mâini alături de H. Salem – siteul autorului) – 1985, Editura Cartea Românească

   Piesa „Noaptea – o comedie albastră”, 1989, Paris, prezentată în 1990 ca spectacol-lectură la Théâtre Essaïon din Paris

   Piesa „Noaptea solstiţiului” de Bujor Nedelcovici – traducere din limba franceză, reprezentată în 1994 la Teatrul radiofonic şi în 1995 la Teatrul din Baia Mare

   Piesa „Dimineaţa de mîine” de Karinthy Frigyes – traducere din limba maghiară, reprezentată în 1996 la Teatrul din Baia Mare.

   Piesa „Medeea” de Árpád Göncz, traducere din maghiară împreună cu Iosif Naghiu, în curs de apariţie. Reprezentată de Teatrul „Mihai Eminescu” din Chişinău, 1997; prezentată la Teatru Naţional Radiofonic în 1999

   În 1984 traduce romanul „Eppur si muove” de Jókai Mór, Editura Univers (traducere din limba maghiară).

   Piesa „Juriul deliberează” de Pierre Belfond, traducere din franceză, prezentată de Teatrul Naţional Radiofonic la 6 decembrie 1998

Lucia Verona a mai scris:

   Volumul de proză „Don Juan şi ceilalţi”, apărută în colecţia Biblioteca Bucureşti editată de Asociaţia Scriitorilor Bucureşti şi Editura Cartea Românească, 1997.

   Piesa „Secretul atomic” (pe care o puteţi citi şi online şi vă asigur că o să râdeţi mult), 1997, Teatrul Naţional Radiofonic, premiera pe canalul Radio România Actualităţi la 26 ianuarie 1998

   Piesa „Grand Hotel Europa”, 1998.

   Piesa „Poveşti cu zîne şi amanţi”, 2000, difuzată de Teatrul Naţional Radiofonic.

   Volumul de teatru: „Grand Hotel Europa”, Editura Ta, 2000, distins cu premiul pentru dramaturgie al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti.

   Romanul „Labirint obligatoriu”, 2001 editura Albatros.

   „Dragul meu Don Juan”, un spectacol al actriţei Silvia Codreanu pe texte din romanul „Labirint ibligatoriu”, Muzeul Literaturii Române, 2002

   Volumul „Don Juan et les autres”, 2005, editura Azero, traducere în franceză Rodica Iliesco.

   Volumul „Secretul atomic – Le secret atomique – The Nuclear Secret”, 2005, editura Azero, ediţie trilingvă, traduceri de Rodica Iliesco (franceză) şi Daniela Dolgu (engleză)

  Volumul de teatru „Călătoarea şi Sheakespeare”, 2005, editura Palimpsest, colecţia Clubul dramaturgilor, volum distins cu premiul ASB pentru dramaturgie.

   Volumul de proză scurtă „Cu pluta pe Internet”, e-book, 2007

   Piesa „Vacanţa unei dive” a obţinut premiul II la Concursul de Comedie Românească organizat de Teatrul de Comedie Bucureşti în cadrul FESTCO-2008. cu acest prilej, piesa a fost prezentată ca spectacol-lectură şi a fost publicată de editura Palimpsest.

   Piesa „Guerlain a botezat parfumul…”, spectacol-lectură la Clubul Dramaturgilor, iune 2008.

   Volumul de proză scurtă „Fără canguri”, editura Tracus Arte, 2009

   Nuvelă „Cvartet”, apărută în volumul „Domnul deputat se prăbuşeşte”, o antologie de nuvele politice inedite, editura Tritonic, 2009

   Cu siguranţă că tot ceea ce v-am spus eu aici puteţi găsi şi pe siteul autoarei.

   Următoarele cărţi se găsesc şi pot fi comandate dând click pe imagine.

   Mai aşteptăm şi alte cărţi, piese şi nuvele ale Luciei Verona. Între timp puteţi să-i vizitaţi şi blogul: http://luciaverona.blogspot.com

Dacă se mai găsesc şi alte cărţi ce pot fi comandate pe net o rugăm pe autoare sau pe cine are idee să ne lase un comentariu. Mulţumim!

Titlul: Motorul cu aplauze

Autor: H. Salem

Editura: Eminescu

An apariţie: 1999

Închipuiţi-vă că Terra e atât de aglomerată încât cimiterele au ajuns să fie la etajul 10,20, al clădirilor din zgârie nori, iar oamenii nu mai au, practic, loc nici să treacă unul pe lângă celălalt. Atunci unde să îşi petreacă Filimon concediul? Ţinând cont că majoritatea planetelor sunt supraaglomerate, iar pământenii în număr tot mai mare emigrează care pe unde apucă.

Ajuns la Agenţia Universală de turism, Filimon optează pentru o vacanţă pe planeta Numerus. Una din cele mai puţin populate planete în număr de turişti. Dar să nu vă închipuiţi că o să aibă o vacanţă liniştită. Filimon şi Filoftea au o fată pe nume Rodica, dar, în acelaşi timp e nevoit să-şi înfieze şi propriul bunic, care venit dintr-o delegaţie după o planetă oarecare, datorită propulsiei prea mari, redevine un bebeluşi, în prezent – oricare ar fi el – având patru ani.

Aşa că Filimon e nevoit să plece alături de toţi membrii familiei. E de reţinut că soţia lui Viorel când l-a văzut copil s-a descotorosit de el pe motiv că toată viaţa a terorizat-o.

Ajunşi pe Numerus, pe lângă faptul că fac cunoştinţă cu ciudaţii planetei care nu aveau decât profil, ceea ce înseamnă o singură mână, un singur picior, un singur ochi etc, şi o roată crescută natural, sunt nevoiţi să facă faţă şi unei alte încercări şi anume arestarea copilului Viorel pe motiv că acesta ar fi spion şi că toată treaba cu redevenirea lui la vârsta de sugar face parte dintr-o acoperire bine pusă la punct. Păi cam aşa era, dar asta va trebui să descoperiţi singuri.

Dar povestea în sine nu e decât un fel de-a parodia societatea şi absurditatea oamenilor, indiferent de pe ce planetă fac ei parte.

E un roman care scoate în evidenţă defectele majore ale societăţii începând de la cel mai înalt în stat până la ultimul om. O carte umoristică în care autorul se joacă cu soarta bieţilor pământeni, având poate o viziune mai largă asupra viitorului.

Mai multe despre autor şi opera sa puteţi afla de pe blogul personal creat şi îngrijit de Lucia Verona. Cum puteţi intra în posesia cărţilor lui, nu ştiu sigur, dar presupun că Lucia Verona va şti să vă îndrume mai bine decât mine. Iar dacă sunteţi cu adevărat norocoşi s-ar putea să mai găsiţi vreun exemplar rătăcit la editura Eminescu, aşa că nu ezitaţi să încercaţi.

 Recenzie de Lucia Verona

         În dorinţa de a readuce averea familiei la nivelul de odinioară, Artemis, însoţit de credinciosul său valet pe nume Butler, porneşte în căutarea comorii ascunse a spiriduşilor, folosind mijloace ale tehnologiei moderne într-o lume populată de zîne, elfi, centauri, pitici, spiriduşi.

Vineri 19 iunie 2009
Ora 17:00 Jurnalul unui misogin de Razvan Dolea
Invitati:
Razvan Dolea
Valentin Protopopescu
Paul Cernat
Bogdan Hrib

 Ora 18:00 Noutati din Colectia Comunicare/ Media
Discursul puterii de Constantin Salavastru
Mastile comunicarii de Irina Stanciugelu
Cele mai importante 20 de secunde. Competenta in comunicarea nonverbala de Loredana Ivan
Invitati:
Constantin Salavastru
Irina Stanciugelu
Loredana Ivan
Bogdan Hrib

Ora 19:00 Crime Scene Publishing
Indicii anatomice de Oana Stoica-Mujea
Detectiv fara voie de George Arion
Invitati:
Oana Stoica-Mujea
George Arion
Cristian China Birta
Bogdan Hrib

Sambata 20 iunie 2009
Ora 15:00 Eu cine sunt? De Mihail Musat
Invitati:
Mihail Musat

Bogdan Hrib

Ora 16:00 Control de Leonard Ancuta
Invitati:
Leonard Ancuta
Bogdan Hrib

Ora 17:00 Domnul Deputat se prabuseste, volum colectiv – Coordonator Horia Garbea
Invitati:
Horia Garbea
Bogdan Hrib
Autorii:
Petru Berteanu
Mihai Galatanu
Catalin Mihuleac
Radu Ruba
Doina Rusti
Lucia Verona

Zice Andreea