Titlul: Nu-i timp de rămas bun

Autor: Linwood Braclay

Traducere şi note: Georgiana Zmeu

Editura: Leda

   N-am mai citit de atâta timp o carte de ficţiune scrisă de un autor străin, că am şi uitat cum e. M-am învârtit prin psihologie şi autori români, dar cam atât, nimic mai mult. Şi apoi, la drept vorbind, tot căutam cartea asta, pentru că am tot auzit de ea. Dar ori de câte ori mergeam într-o librărie, ca prin minune, titlul mi se ştergea din minte, de autor nici nu mi-am pus problema.

   După un timp, cu chiu cu vai reuşesc să-i reţin titlul, aşa că dau buzna în prima librărie şi întreb de ea. Ultima din stoc. Bine, e a mea. Şi totuşi a mai trecut ceva timp până să-mi îngădui să mă apuc de ea. Pentru că, aşa cum se întâmplă de multe ori, după ce cumpăr o carte nu mai am neapărat chef s-o citesc şi încep s-o ignor. Din fericire n-am ignorat-o prea mult.

   Aşa că ieri am luat-o în mână şi am zis: „fie ce-o fi”. M-am apucat de ea şi da, m-a cucerit de la primele pagini.

   E greu să nu te întrebi ce urmează după ce vezi cum Cynthia, o adolescentă de doar paisprezece ani se trezeşte într-o dimineaţă, după o noapte de beţie, şi îşi dă seama că toată familia ei a dispărut. Fără a lăsa nici un bilet, fără a lăsa nici o urmă, nici un cuvânt, întreaga familie – tată, mamă, frate – dispare de pe faţa pământului. Şi ce e mai rău să crezi? Că întreaga ta familie a fost ucisă sau că au fugit preferând să aibă o viaţă departe de tine?

   Răspunsurile acestea Cynthia nu le află imediat, ci abia după douăzeci şi cinci de ani când chiar ea e căsătorită şi are o fetiţă.

   Întrebările vin cu duiumul şi chiar dacă cititorul are impresia că prinde câte un fir, tot se întreabă de ce.

   Drumurile se complică. În urmă cu douăzeci şi şase de ani a avut loc o crimă, aparent fără nici o legătură cu această misterioasă dispariţie şi, la drept vorbind, legătura e prea mică, dar intrigantă. Un interlop care încearcă să-l ajute pe soţul disperat al Cynthiei. Apariţii şi dispariţii. Crime care complică şi mai mult situaţia şi greşeli care au dus la una din cele mai oribile crime.

   Adevărul? Uneori e mai bine să nu-l cunoşti. Cel puţin aşa reiese din acest roman.

   Doar că, în afară de thriller, povestea personajului şi dramele lui, mai aveam câte ceva de învăţat despre cum să ţii un om lângă tine întreaga viaţă terorizându-l.

   Povestea este cu atât mai inedită fiind istorisită din perspectiva soţului victimei. Acum se mai pune şi o altă întrebare: oare Cynthia nu e nebună? Oare nu ea a scormonit şi a readus trecutul după atâta timp înscenând toate aceste lucruri pentru a atrage atenţia asupra ei? Dar dacă chiar ea şi-a ucis familia?!

   Sigur, nu puteţi răspunde acestor întrebări fără să citiţi cartea. Dar vă asigur că ori de câte ori veţi crede că v-aţi dat seama de adevăr, chiar atunci lucrurile se schimbă la o sută optzeci de grade. La drept vorbind mie mi-a plăcut mult mai mult decât toată scriitura lui King la un loc.

   Aşa că nu o rataţi!