Şi Don Juan e om
January 22, 2010
|
Posted by Oana
Titlul: Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan
Autor: Barbey d’Aurevilly
Editura: Humanitas
Cartea de pe noptieră
Traducere:Mircea Lazaroniu
Cartea de faţă cuprinde două nuvele. Două nuvele aşa cum nu am mai citit de mult timp. Plictisită de toate genurile tradiţionale am zis să mai încerc şi ceva ce doar prin copilărie mai citeam la insistenţa mamei. Dar n-am găsit aceeaşi telenovelă izbindu-se de cititor, ci poveşti interesante. Plăcute. Triste pe alocuri.
Perdeaua Stacojie:
Este povestea vicontelui Brassard. Poveste ce se petrece în secolul nouăsprece. Aducând izul acela pierdut, moda, moravurile, înapoi în mintea cititorului invadat de tot felul de alte informaţii.
O călătorie cu diligenţa din oraşul X în oraşul Y îi despleticeşte limba vicontelui, mai ales atunci când diligenţa face pană chiar în faţa ferestrei cu perdea stacojie. Amintirile îl învăluie pe viconte şi povestea de dragoste începe să curgă lin. La început incertă, ca pe urmă să devină de-a dreptul alertă. Cititorul nu are cum să nu se ascundă alături de personaje în aşternuturile moi şi să trăiască frumoasa poveste de iubire a vicontelui şi a fetei care nu i-a spus niciodată mai mult de două cuvinte.
Sfârşitul? Cu adevărat trist şi neaşteptat.
O poveste ce aduce în prim plan secolul nouăsprezece, dar şi metafora, sentimentul şi spiritul de datorie.
Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan:
Cine nu a auzit de vestitul Don Juan, care cucereşte inimile damelor ca mai apoi să le frângă? Don Juan nu se dezice nici de această dată. Mulţi au scris despre el, dar puţini au reuşit să-l surprindă aşa frumos. Înconjurat de dame la un moment dat, Don Juan este provocat să povestească despre cea mai frumoasă iubire pe care a trăit-o. Veţi găsi o mamă şi o fetiţă. Dar iubirea nu e aşa cum v-o imaginaţi, cu sărutări fierbinţi şi promisiuni deşarte. Tocmai de aceea trebuie citită această poveste, pentru că veţi cunoaşte o altă latură a personajului. Una impresionantă.
N-am mai citit de ceva vreme o carte cu atâta metaforă şi atâta sentiment. Poveşti triste ce par a se lega între ele. Un stil cursiv, dar, în acelaşi timp, întortocheat. O lectură rapidă ce are menirea de-a bucura sufletul şi de-a lăsa creierul să respire. Dar şi de-a scoate câteva suspine.
Lectură plăcută! Tocmai bună pentru un weekend geros.
Categories: Humanitas, Romance
| 
Tags: Barbey d'Aurevilly, Cartea de pe noptiera, Cea mai frumoasa iubire a lui Don Juan, Humanitas, Mircea Lazaroniu, Perdeaua stacojie, Romance
|
Leave a reply
Nu am citit cartea (aparuta in 2008),dar butonind aflu despre autor,pt cei care stiu franceza fr .wikipedia e buna.In mod normal aceasta carte este lipsita de drepturi de autor,autorul a murit in 1889.De ce scriu asta?Pt ca am observat la Humanitas aceasta strategie de a scoate carti libere de drept de autor.Si apoi se pling ca sunt piratati.
Vasile, da, stiam ca a murit, dar nu stiam ca e carte libera la drepturi de autor. Pacat. A fost un autor bun, iar mostenitorii lui meritau sa primeasca niste bani din drepturi. Deci cu din astea se ocupa Humanitasul. Hmm, pacat din nou.
Cautind pe net gasesc Legea nr 8/1996 ,cu 2 modificari ulterioare,care zice ca durata protectiei dreptului de autor este,(cat traieste autorul +70 de ani de la deces,)art 25 alin.1.Numai drepturile morale au durata nelimitata(art 10).Din cate stiu asa este si in tarile din UE.Orice scriitor e bine sa cunoasca aceasta lege,care ii poate aduce bani intr-un viitor lui sau urmasilor.De ex tu scrii o carte care acum in 2010 nu are un succes grozav, dar e posibil ca peste 10-20 de ani sa spargi piata cu reeditarea,ca moda si oamenii se mai schimba.De aceea nu renuntati la drepturile de autor.Am citit acum cateva luni ,scria un tinar ,ca nu stiu ce edituri conditioneaza publicarea cartii de renuntarea la D.A.(in cazul cartii de mai sus DA a expirat in 1959)
Ei, pai orice editura iti cere drepturile pe cel putin 5 ani, asta nu e nimic nou niciunde. Legea cu 70 de ani dupa moarte o stiam. Acum daca urmasii sunt destepti se poate si mai mult. Asta daca nu iti vinzi drepturile vreunei edituri pentru a trai si tu ca omul. Iar in Ro ti le cam vinzi ca nu prea ai de ales. Din pacate. Dar exista si carti in afara drepturilor, tocmai vorbeam cu cineva azi care imi spunea ca sunt foarte multe de afara de agatat. Probabil ca depinde mult cum si-a gestionat autorul in timpul vietii drepturile. Inca nu m-am gandit la asta, sper sa nu mor prea curand